Stand undeva in racoare

Nu am fost niciodata atat de afectat de moartea parintilor mei pana sa moara sora mea.Am luat o floare..un trandafir rosu si m-am asezat jos.Mereu mi`a lipsit sprijinul lor..imi era doi de ei ..insa nu am vrut sa recunosc asta.

Am intrat in cimitir facand pasi mici si apasati. M-am oprit langa un mormatn asezandu-ma in genunchi. Am privit cerul in timp ce cateva lacrimi imi cadeau pe obraz.

Paseam pe poteca usor, mergand catre iesirea din cimitir. Mi se facuse rau de atata plans si am deci sa merg acasa. Am oftat usor si mi-am sters lacrimile cu maneca bluzei de culoare neagra. Am ridicat apoi privirea si l-am vazut pe Justin. M-am apropiat de el incet, ca sa nu ma vada asa de repede.

Nu stiam ce fac aici sau de ce mai stau.
-E cineva acolo?am intrebat timid in timp ce ma ridicam si priveam spre silueta ce venea spre mine.

-Scuze...am spus. Nu am vrut sa te deranjez.
Mi-am trecut odata mana prin buclele mele roscate si am ajuns langa Justin. L-am privit bland si i-am zambit cald.
-Ce faci?

-Uhm..nici eu nu stiu,am suras incet.Probabil ca stau si frec menta alturi de familia moarta,am dat din umeri.Dar tu?

-Mi s-a facut putin rau si am decis sa plec de langa mormintele familiei mele.
Am oftat usor si l-am privit.
-Imi pare rau de familia ta...am spus aproape in soapta.

-Ah..nu e nimic..un simplu accident de masina si asta a fost sfarsitul.
M-am ridicat pentru a fi la nivelul ei si i`am zambit trist.
-Cu ai tai ce s-a intamplat?

Am inghitit in sec si mi-am lasat capul in jos.
-Au fost macelariti de un vampir...iar sora mea de un demon...fratiorul meu sper ca inca traieste...am spus eu aproape soptit.
O lacrima imi aparu in coltul ochiului dar am sters-o repede cu maneca.

Am pus capul pe umarul ei si am mangaiat-o protector pe cap.
-Eu am fost invatat sa traiesc singur..nu am simtit aproape niciodata iubirea.

Am pus bratele usor in jurul lui si l-am imbratisat cu caldura.
-Nu toti au parte de o iubire adevarata, Justin...am soptit eu.

Am zambit trist .
-Cum ai ajuns aici?Sau mai bine zis..care e povestea ta?

M-am asezat pe o banca si am inceput sa povestesc:
-Acum cateva saptamani, cand parintii mei au murit, sora mea, fratiorul meu si cu mine am fugit, ca sa nu fim gasiti. Dupa putin timp, sora-mea a fost si ea omorata, iar eu cu fratiorul meu am stabilit sa fugim in directii diferite. Eu am ajuns la academia asta si m-am inscris aici, incercand sa ma maschez intr-un fel...iar...nu de mult am aflat ca si fratele meu a fost omorat. Eu incerc sa ma ascund de demoni si sa-i extermin, dar nu reusesc de fiecare data...
O lacrima aparu in coltul ochiului meu dar am sters-o repede.

Am luat-o de maini si atunci am simtit ca trebuie sa o fac.M-am dat mai aproape de ea si am sarutat-o apasat pe buze.

L-am oprit imediat si l-am impins usor cu palma. Am lasat capul in jos si am spus raspicat:
-Daca vrei sa mai fim prieteni, sugerez sa nu mai faci asta niciodata!
Mi-am ridicat privirea si l-am privit ferma.

-Asta a durut..nu sunt obisnuit sa imi iau plame,i`am spus rece.

Nu mi-am ridicat privirea. Stateam nemiscata si ma luptam cu mine. Pe de-o parte nu doream sa pierd un prieten ca el, dar nici nu vroiam sa fim mai mult decat prieteni.
Mi-am ridicat privirea si am soptit:
-Iarta-ma dar nu vreau sa fim mai mult decat prieteni...